"Şi atunci, în clipa aceea, am înţeles ce este Sambo. Am înţeles că există aici, pe pământ, lângă noi, la îndemâna noastră şi totuşi invizibil celorlalţi, inaccesibil celor neiniţiaţi - există un spaţiu privilegiat, un loc paradisiac, pe care, dacă ai avut norocul să-l cunoşti, nu-l mai poţi uita, apoi, toată viaţa. Căci în Sambo simţeam că nu mai trăiesc aşa cum trăisem până atunci; trăiam altfel, într-o continuă, inexprimabilă fericire. Nu ştiu de unde izvora beatitudinea asta fără nume. Mai târziu, amintindu-mi de Sambo, am fost sigur că acolo mă aştepta Dumnezeu, şi mă lua în braţe îndată ce-i călcam pragul."

Mircea Eliade - "Noaptea de Sanziene"

Nu, nu cred că o stare de permanentă beatitudine e bună dar ar fi reconfortant, uneori, să ştii unde poţi găsi camera Sambo.

Punctul 2..adica Paris

Camera de hotel era mică şi cu tapet rozuliu. Fereastra înaltă şi joasă avea un mic pervaz cu grilaj. Acolo mă expedia vecina de cameră in fiecare dimineaţă la ţigară. Hotelul e în Belleville iar majoritatea vecinilor sunt asiatici sau alte neamuri. În apropiere, un magazin indian avea calitatea de a fi deschis până la ore târzii în noapte. Căciula cu 3 ciucuri a Oanei a făcut furori aşa că după primele zile începusem deja să ne salutăm cu diverşii obişnuiţi ai locului.

Oamenii au tendinţa de a fi foarte politicoşi şi zâmbăreţi. La un moment dat un recepţioner chiar s-a supărat fiindcă i-am cerut cheia fără obişnuitul “bonsoir”.

Turnul Eiffel noaptea arată ca o curvă bătrână şi boită prea tare. Merită să urci sus pentru privelişte.

Metroul e foarte întortocheat şi cam pute însă trenurile sosesc din 2 în 2 minute şi poti ajunge cu uşurinţă, în timp scurt, oriunde.

Franţuzoaicele îs frumoase nu neapărat fiindcă sunt foarte aranjate . Detalii: o eşarfă aruncată neglijent pe umeri, cizmele şi paltonul, părul prins lejer – le dau un aer boem dar totuşi şic. Naturalete..

La muzee erau cozi mari peste tot. Mulţi străini dar şi francezi get beget cu harta în mână, provinciali probabil veniţi în marele oraş. Am avut ambiţia să încercăm să “facem” Luvrul. După o zi întreagă de alergat p-acolo ne puteam lăuda cu cam o juma de muzeu văzută şi o profundă aversiune faţă de tot ce putea însemna scenă religioasă în pictură:D.

La Dysney am fo’ mai eficiente şi, desigur, timpul a trecut mai repede. Plimbat pe străzi, câteva catedrale şi mâncare japoneză pentru prima oară:)..Mulţumim Miki!

Piaţa puricilor – exotic târg de vechituri cică – a fost o mare dezamăgire în schimb ne-am refăcut pe străzile înguste şi cu trepte din Montmartre. Păcat că dacă colinzi prea mult ajungi să vezi toate suvenirurile care par atât de drăgute la început drept ceea ce sunt adică producţie în serie, de multe ori “made in China”.

Pigalle – lărgit orizontul – vizitat sex shop.

Orsay – obositor dar mai pe “înţelesul” nostru.

Am reuşit să vedem şi atelierul lui Brâncuşi.

Copilul s-a vrut la Sorbonna aşa că am colindat niţel fraudulos prin vestita universitate.

Am încheiat apoteotic vizita cu o călătorie pe Sena la “-“ Dumnezeu ştie câte grade îndulcită de o clătită cu ciocolată şi asezonată cu o cină într-un restaurant basc, bere şi vin.

Pozele..pe data viitoare:)

Am fost plecată departe. Am bifat şi punctul 2 de pe wishlistu’ pe 2009. Am prins un pui rebel de gripă. Sper că nu porcină..Încet, încet mă reîntorc la cotidian.

Ai toata viata inainte - Romain Gary

Momo este un “pui de curvă” care nu şi-a cunoscut părinţii niciodată . E crescut de o fostă prostituată care, după “retragere”, ajunge să aibă grijă de copii ca el. Lumea în care se mişcă este lumea străzii iar vecinii şi prietenii de “familie” sunt personaje exotice precum nenea Hamil, negustorul ambulant de covoare care îl învaţă arabă, tanti Lola – travestitul – fost campion de box şÎ inimă de mamă sau nenea N’Da Amedee care era peşte dar scria scrisori frumoase familiei din Niger despre studiile pe care le făcea pentru a se întoarce să-şi ajute ţara mai învăţat.Cel mai bun prieten al lui este,însă, nu un om ci o umbrelă numită Arthur. Momo are o imaginaţie bogată: îi place să se uite la un circ de jucărie şi să-şi închipuie că clovnii sunt reali, când se simte singur “cheamă” o leoaică la patul lui să-i fie mamă şi rămâne fascinat de posibilitatea derulării filmelor înapoi – o soluţie pe care o doreşte şi pentru viaţa oamenilor.
Madam Roza, care l-a crescut, este evreică şi a trecut prin al doilea război mondial. Când simte că viaţa este grea, scoate de sub pat portretul lui Hitler pentru a-şi aminti că a trecut prin perioade şi mai dificile. Pe măsură ce îmbătrâneşte şi se deteliorează, se teme tot mai tare că va fi dusă la spital şi forţată să trăiască ca o legumă. Ca să împiedice asta, Momo o ascunde în “cuibul ei evreiesc” - pivniţa de la subsolul imobilului unde locuiau. Acolo moare în linişte..Sunt amândoi găsiţi câteva săptămâni mai târziu. În tot acest timp, băieţelul o îngrijise, machiase şi parfumase ca şi cum ar fi fost încă vie...

No comment

Cetatea Sarmizegetusa, regat devastat de nepasare si cautatori de aur

StirileProTV.ro

Am ajuns şi eu acolo acum un an. Cu greu am găsit drumul spre cetate. Acelaşi nămol ca şi în imagini. Un indicator pe jumătate rupt şi vorbele unui ţăran ne-au ajutat să ne orientăm un pic. Restul a fost liberă inspiraţie. O mare parte din drum l-am făcut pe jos fiindcă maşina n-a mai putut urca. Singurele panouri mai explicite şi demne de luat în seamă pe care le-am întâlnit nu au fost montate de stat ci de asociaţia “Dacia Nemuritoare”. Restul înregistrării, dacă sunteţi interesaţi, o găsiţi pe site-ul PRO TV.

Ultima zvâcnire a toamnei

Patriotism si sentimente amestecate..

Viaţa de zi cu zi mă nemulţumeşte. Sistemul, programul zilnic şi, mai ales, oraşul ăsta haotic şi stresant. De oamenii din jur ce să mai zic? Mârlănie, violenţă, prost gust....Bucureştiul ar fi un loc mult mai frumos fără bucureşteni. Ceilalţi compatrioţi? Păi nu trebuie să pleci prea departe ca să vezi mizeria pe care o lasă pe lângă drumuri şi în păduri, casele supradimensionate , văruite fără gust, lipsa de politeţe, măruntele şiretenii cu care te “cadorisesc” toţi de îndată ce văd că nu te pricepi pe sistemul că “merge şi-aşa”, vorbăria multă, obositoare şi fără obiect, lăudăroşenia..Da, dacă stau să analizez la rece am o părere destul de proastă despre români..Despre NOI, românii, căci mă număr şi eu printre ei şi probabil multe din tarele “lor” sunt şi ale mele.
Cu toate astea..mi-e greu să nu văd roşu în faţa ochilor de câte ori cineva, român sau venetic se apucă să ne înjure neamul..De ce?Lucrurile sunt mai complicate aici..Păi clar, nu-mi iubesc fără discernământ poporul..Dar îmi iubesc părinţii şi familia, deşi sunt prima care să recunosc că au defecte. Iubesc ţărişoara asta frumoasă de felul ei pe care generaţii la rând s-au chinuit să o păstreze a noastră. Da, am sânge de ţăran în vene şi sângele ăsta curge amestecat cu pământ. Nu mi-e ruşine să recunosc asta. Îi iubesc pe Eminescu, Eliade, Sorescu, Rebreanu, Cella Serghi, Hortensia Papadat Bengescu, Ileana Vulpescu şi încă câţi alţii. L-am admirat pe Decebal, Mihai Viteazu’, Cuza dar şi pe Petrache Poenaru, Paulescu sau Aslan. În ziua de azi poţi vedea mai ales lichelele fiindcă mai ales ele se dau în spectacol dar, dacă eşti atent, vei observa mulţimea de oameni de treabă care se chinuie să-şi croiască un drum cinstit. Vei observa că poate da, la modul general vorbind, suntem un popor de hoţi dar nu unul de criminali. Oricine poate aprecia faptul că dacă la o masă se află patru vorbitori de română şi un străin, automat conversaţiile se vor purta in engleză sau în altă limbă de uz comun. Că nu numai hoţia este singura meseria brevetată şi că există români care muncesc pe brânci pe mult mai puţin decât egalii lor din alte ţări. Că vorbăria şi interesul pentru treburile vecinului – atâta timp cât este binevoitor – sunt mult mai bune decât o atitudine rigidă şi necomunicativă. Da, suntem un popor mic, cu multe defecte şi o copilărie traumatizantă dar cu toate acestea, avem talent spre multe lucruri bune..atâta timp cât nu ne complacem în starea în care ne aflăm “acum” sau în felul în care ne văd “alţii”.

Voi iubiţi românii? Dacă da, de ce?